Sjokzin' Around: Hipster Party with Mithy

Sjokzin' Around:
o petrecere de hipsteri cu Mithy
Profităm de această ocazie pentru a admite că nu-i ok să nu purtăm centuri de siguranță.
Din păcate, am uitat să ni le punem în primele două episoade.
Nu uitați, e important să purtați mereu centura de siguranță în mașină.
În episoadele următoare, le vom pune cu siguranță. La drum!
Ce mai faceți?
Sunt Sjokz,
și m-am gândit că era timpul
să mai ies din studio
și să exporez puțin
frumosul Berlin.
Însă n-aș vrea
să mă plimb singură.
Voi lua cu mine
un jucător profesionist.
O să-l scot din casa de gaming
și o să aflu mai multe
despre el.
Ne îndreptăm spre el chiar acum.
– Bună!
– Salut, ce faci?
– Hai că o să fie tare.
O să facem ceva distractiv.
Trebuie să mai
ieși și tu din casă
din când în când, nu?
– O să ne distrăm?
– Sigur că da. OK, să mergem atunci!
– Deci, ai idee cam
ce o să facem azi?
– Da.
– Cum ai aflat?
– Mi-ai spus tu din greșeală,
săptămâna trecută,
în camera de machiaj.
– Da, ai dreptate...
Hai să ne prefacem
că nu ți-am zis nimic.
Dar ai dreptate, ți-am zis deja
unde mergem,
adică la un ''escape room''.
– Da.
– Totuși, sunt unele lucruri
pe care nu le știi.
Fiecare cameră are
propria ei temă,
iar eu cred că
te vei identifica cu tema celei
la care mergem noi.
E un fel de stil de viață,
un tipar cultural
foarte răspândit în Berlin.
Sunt toți foarte la modă,
foarte hip...
– ...ster?
– Da, ai nimerit.
Mergem la un ''escape room'' pentru hipsteri.
Nu știu dacă...
...văd că tu porți ochelari,
deci e perfect.
– Aha, deci sunt hipster
pentru că port ochelari?
– Nu știu.
Tu ce zici, ești hipster?
– Înțeleg de ce-ai crede asta,
dar nu-s.
– Eu cred că ești hip...
...ster.
– OK, OK.
Adică ești foarte la modă.
– Mersi.
– Da.
– OK, am ajuns în sfârșit.
Ești nerăbdător?
– Da, clar.
– OK, hai să mergem.
Cred că ăsta-i locul.
A, uite!
E la ultimul etaj,
iar tu arăți ca...
– Îmi mai lipsește mustața.
– Îți lipsește mustața, da.
E la ultimul etaj.
Mă-ntreb dacă
intrăm direct sau...
Poate trebuie
să începem imediat.
– Păi, eu zic
că așa ar fi tare.
– OK, hai să vedem.
A, nu, ce?! Poate aici?
– Poate că se deschide singură.
Bzzzz.
– OK.
Start.
Un apartament gol,
s-a dat o petrecere aseară.
OK, până aici e evident.
Cine e proprietarul
apartamentului
și cum veți reuși să ieșiți de aici
înainte să se întoarcă?
Puteți folosi orice obiect de aici
pentru a rezolva misterul.
Folosiți-vă creierul – hopa!
Uite, eu cred...
Cred că asta trebuie să facem.
Stai, asta e o cafetieră?
Asta e?
– Ce s-a-ntâmplat?
Putem să trecem?
Sau nu?
Da, știu, trebuie să ieșim cumva.
Trebuie s-o deschidem pe asta?
Avem nevoie de un cod.
– Ah!
– OK, OK.
Acum am înțeles.
– De abia acum începe jocul.
Trei, trei. Suntem faimoși.
– Trei mesaje noi.
Nu știu să folosesc chestia asta.
Cred că e din 1995.
Tu știi?
''Sper că nu vă mai găsesc aici
când mă întorc!''
Ar trebui să plecăm de aici
într-o oră maxim,
iar noi am venit
de 10 minute
și nici măcar nu știm
ce trebuie să facem.
Sper să se descurce.
Eu m-am pierdut de tot.
6, 8, 9
ah!
Sunt vampir,
e prea multă lumină aici.
– Asta cum se mai deschide?
A, stai, am reușit! Ce bun sunt.
– Ai deschis-o? – Da!
Chiar a fost ușor.
– O să pun chestia asta pe mine.
Trebuie să ne îmbrăcăm
hipsterește,
pune-ți eșarfa!
– OK.
– Sau vrei pantalonii?
– Iau eu eșarfa.
Nu ne pricepem deloc,
nu cred că ieșim de aici.
Am început să și primim
mesajele astea și...
...trebuie să mă calmez.
– Vrei s-o porți tu?
Nu? – Nu.
- Nu? N-ai nevoie de...
Pe asta o vrei?
Glumeam, nu ești obligat.
– La naiba,
aici era petrecerea.
Ar merge niște muzică.
– E genul tău de petrecere?
Cam puțină gălăgie.
– Fără comentarii.
– E chiar distractiv.
Cred că ar trebui să-ncerci
și cu echipa. Sau mai bine nu?
– Cred că nu ne-am descurca
deloc.
Cred că Jesper (Zven) ar lua
toată treaba foarte în serios.
– Da!
– Poate Trick s-ar descurca.
Cred că el e...
cel mai atent la detalii.
Uite, alte pisici.
– Mă-nnebunesc pisicile astea.
Uite, putem ieși pe-aici.
Așa intră
mult mai bine lumina.
Grozav.
Nu ștu dacă
ar trebui să facem asta, dar...
(ciocănituri)
Ah, la naiba.
– Hei!
– Bună ziua! – Am pierdut.
– Bună ziua, ne pare tare rău,
dar suntem în apartamentul dvs.
– Da, eu sunt nesuferita proprietară
a apartamentului.
Ideea era ca voi
să plecați de aici
înainte ca eu...
– Așa-i că ne-am descurcat
groaznic?
– Nu! Faza e că sunteți
doar doi.
– Aaa! Vezi?
Ne-am descurcat chiar bine.
– Mersi. – Da!
N-am reușit să scăpăm
din cameră,
BG pentru noi.
Ei, măcar așa
putem discuta puțin,
înainte n-am avut timp,
am tot încercat
să ieșim din cameră.
Așa, în general,
ai nevoie de o motivație puternică
pentru a face altceva în afară de gaming,
în afară de antrenament?
– Da... Cred că stau bine la capitolul ăsta,
dar în general toți preferăm
să ne jucăm.
– Crezi că există un echilibru
între muncă și viața ta personală?
Sau între nivelul de stres
și eventualele momente
în care te poți deconecta
și poți face ceva diferit?
– Ar putea fi mai bine,
dar nu-i rău nici acum.
– Poți merge la sală oricând.
Pe rețelele sociale
am tot văzut mesaje de genul
''Sunt la sală!''
– Mersul la sală
e una din puținele ocazii
în care ies din casă.
După ce vin de la sală
exersez.
Sunt mai productiv
după sală,
nu mă stresez foarte tare,
nu fac lucruri
impulsive,
nu spun chestii
de care să-mi pară rău după.
Văd totul cu mai mult calm,
iar chestia asta îi ajută pe băieți,
dar și pe mine personal.
– De fapt, colegii tăi
sunt mult mai tineri
ca tine, le ești
ca un fel de mentor?
Te gândești vreodată
că ai trecut
și tu prin
ce trec ei, că încă mai trebuie
să se maturizeze?
Despre Perkz, de exemplu, se spune
că-i un ''copil înfumurat'...
– Cred că datorită
personalității mele
și a faptului că-s mai în vârstă
decât ei,
mă consideră
un fel de frate mai mare, un mentor.
G2 ne-au rugat să alegem un cuvânt
care o să ne ghideze.
– OK.
De exemplu, Luka (Perkz)
a scris ''prestigiu'',
Daehan (Expect) a scris ''neîntrecut'',
genul ăsta de cuvinte.
Eu am scris ''spirit de conducere'',
dar nu în sensul că vreau
să devin căpitanul echipei,
nu mă interesează treaba asta.
Voiam să-mi reamintesc
că pentru ei, sunt un exemplu.
E doar un cuvânt până la urmă, nu?
Totuși, sensul
din spatele lui
e cel care mă ghidează.
– Tu joci suport,
crezi că din motivul ăsta...
...e firesc ca tu să fii
liderul echipei?
– Hmm, stereotipuri.
Nu, nu neapărat.
Nu cred că rolul de suport
influențează chestia asta,
ci mai degrabă
cei care
joacă suport
au poate calitățile alea cumva,
o mare parte
din ei măcar.
– Deci colaborezi cu ceilalți jucători,
cu toată echipa,
vă jucați împreună mereu,
stați în aceeași cameră
aproape tot timpul.
– Te gândești vreodată
că faci deja chestia asta de...
cât, patru ani?
– Da. Patru și jumătate.
Poate cinci...
Te gândești vreodată
că o să mai poți juca
încă unul sau doi ani
înainte să
devină de ajuns?
– Cred că depinde de felul
în care se termină anul.
De exemplu, dacă simți
că poți juca
la nivel maxim,
atunci ești motivat,
vrei să-ți demonstrezi
că poți deveni mai bun,
după aceea mai trece un an,
și încă un an,
realizezi că ai făcut tot ce ai putut
și n-a fost suficient,
iar atunci te gândești
''N-ar fi mai bine să mă retrag?
N-ar fi mai bine să nu mai joc?''
– Te-ai gândit vreodată
să te retragi?
– Da...
– Te gândești vreodată
ce o să faci
când totul se va termina,
când n-o să mai ai chef să mai joci?
– Când m-am apucat să învăț
programare în gaming,
înainte să devin profesionist,
voiam să devin programator
de jocuri eSports.
Voiam cu ardoare să
fac parte din industrie,
deci țelul meu este
să rămân cumva legat
de toată industria asta,
nu știu încă în ce domeniu.
– Da. Mă bucur că am avut ocazia
să discutăm puțin
în afara studioului,
așa am aflat și eu
mai multe despre tine.
Ți-am adus
și un cadou.
Ceva bonus,
pe lângă aventura
pe care-am trăit-o deja. Uite.
– Cu tine!
– Da, cu mine. Evident.
– Un cadou din partea Hipster Escape Party.
– O sacoșă pentru hipsteri. Uau, văd că sunt și
alte chestii înăuntru.
E bine.
– Mâncare. Îmi place mâncarea.
– Cam asta e, mulțumesc foarte mult.
Sper că te-ai distrat.

Sjokzin' Around: Hipster Party with Mithy

Latest Posts